Istoricitatea persoanei lui Iisus Hristos aratata în izvoarele extrabiblice si necrestine

Dusmanii crestinismului primar - evreii si pagînii - nu puneau la ?ndoiala existenta istorica a Domnului Iisus Hristos, ci lupta lor era îndreptata doar spre a modifica imaginea biblica a Mîntuitorului. ?nsusi g?ndul ca Iisus Hristos n-ar fi existat niciodata si ca este doar o inventie bolnava a clericilor pentru a subjuga mai usor poporul simplu, apare cu mult mai tîrziu, printre ateistii iluminismului francez, cînd cercetarea adevarului istoric lasa loc speculatiilor si exaltarilor în mai multe privinte, si din cauza timpului care trecuse. Specifica societatii noastre aflata sub semnul ateismului si a învataturilor proletare este teoria ca Hristos, e o închipuire a oamenilor robiti sub Imperiul Roman, adica un fel de “revolutionar” care ar fi avut scopul de a aduce pacea si de a face dreptate. Totusi, aceasta teorie mai diplomatica a ateismului sovietic, se înfrateste cu cea expusa mai sus, a religiei ca “opium pentru norod”. Putinele documente care s-au pastrat, datînd din sec. I-II, revarsa o raza de lumina asupra crestinismului primar si a persoanei Mîntuitorului. Din ele vedem ca nu avem de a face cu un “revolutionar” imaginar, ci de o personalitate istorica la fel de reala ca Cezar August, Tiberiu sau Traian. Prezentam în continuare unele din marturiile istorice extrabiblice necrestine care confirma teoria ca Iisus Hristos este o realitate istorica: I Sursele Romane 1) Cornelius Tacitus (55? - 117) scrie despre ?ncercarea lui Nero de a se dezvinovati de incendierea Romei: “De aceea, pentru a suprima zvonurile , el i-a acuzat ?n mod fals si i-a pedepsit cu torturi pe niste oameni cunoscuti sub numele de crestini, care erau urîti de popor pentru enormitatile lor. Christus, fondatorul numelui, a fost dat mortii de Pontius Pilat, procuratorul Iudeii în timpul domniei lui Tiberiu; dar superstitia periculoasa, suprimata pentru o vreme, a izbucnit din nou, nu numai ?n Iudeea, ci si ?n cetatea Romei” (Analele XV. 44). 2) Pliniu cel T?nar (cca. 112), scriind ?mparatului Traian, a dat informatii despre felul în care a omor?t o multime de crestini - barbati, femei, copii, dupa ce acestia au refuzat “sa blesteme pe Hristos”. ?n aceeasi scrisoare el scrie: “Ei aveau obiceiul sa se întruneasca într-o anumita zi, înainte de a se lumina de ziua, si cîntau ?n versuri un imn lui Hristos ca unui zeu, si se legau prin juramînt solemn sa nu faca nici o fapta rea, sa nu tagaduiasca adevarul atunci cînd li se cere sa depuna marturie despre el” (Epistole X. 96). 3) Suefonius (cca. 120) - oficialitate juridica pe timpul lui Hadrian. A facut doua referiri la Hristos: a) “?ntruc?t evreii faceau ne?ncetate tulburari datorita rastignirii lui Chestus (o alta redare a numelui Christus, Cristos), el i-a expulzat din Roma”. (Viata lui Claudius 25:4). b) “Nero a pedepsit pe crestini, o clasa de oameni dedati la o superstitie noua si periculoasa” (Vietile Cezarilor 26:2). II Alte surse: 1) Lucian (scriitor satiric grec, sec. II). “... omul care a fost crucificat ?n Palestina pentru ca a introdus acest cult nou ?n lume... ?n afara de aceasta, primul lor legiuitor i-a convins ca toti sînt frati unul cu altul, dupa ce au pacatuit o data si pentru totdeauna prin tagaduirea zeilor greci si prin închinarea ?naintea sofistului (?nteleptului) crucificat si prin trairea dupa legile lui” (Despre moartea peregrinului). 2) Scrisoarea lui Mara Bar-Serapion (dupa 73). ?n aceasta scrisoare sirianul Bar-Serapion se adreseaza fiului sau Serapion, comparînd moartea si urmarile lui Hristos, Socrate si Pitagora, în felul urmator: “Ce au c?stigat atenienii omor?ndu-l pe Socrate? Ciuma si foamete s-a napustit asupra lor drept rasplata pentru crima savîrsita. Ce au c?stigat locuitorii Samosei arz?ndu-l de viu pe Pitagora? ?ntr-o clipita apele le-au acoperit pamînturile. Dar ce au c?stigat evreii rastignindu-si Regele? Curînd dupa aceea regatul lor a fost abolit. Dumnezeu i-a razbunat cu dreptate pe acesti trei întelepti: foametea a lovit Atena, marea a înghitit Samasa, iar evreii alungati din tara lor traiesc împrastiati. Dar Socrate nu a murit pentru totdeauna; el a continuat sa traiasca în ?nvatatura lui Platon. Pitagora nu a murit pentru totdeauna; el a continuat sa traiasca în statuia lui Hera. Nici Regele ?ntelept nu a murit pentru totdeauna; el a continuat sa traiasca în ?nvataturile pe care le-a dat”. III Surse evreiesti: 1) Josephus (Iosif Flaviu - istoric iudeu capturat de romani ca prizonier de razboi - 37-100), aminteste în scrierile sale multe personaje care s?nt bine cunoscute din paginile Noului Testament: familia pestrita a Irozilor, procuratorii Iudeii, familiile marilor Preoti - Ana, Caiafa, Anania si de asemenea fratele lui Iisus - Iacob (Antigites XX 9:1). ?ntr-un pasaj explicit, dar controversat, el spune despre M?ntuitorul: “?n vremea aceasta a trait un om ?ntelept numit Iisus... Pilat l-a condamnat sa fie osîndit si sa moara. Iar cei care au devenit ucenicii Lui nu au abandonat ?nvatatura Lui. Ei au spus ca li s-a aratat la trei zile dupa rastignire si ca El era viu; în consecinta, poate ca El a fost Mesia despre Care profetii au scris lucruri minunate” (XVIII 33, textul arab). 2) Talmudul evreiesc (completat p?na ?n anul 500 d. H.). a) “?n ajunul Pastilor l-au sp?nzurat (at?rnat, rastignit) pe Jeshu (din Nazaret) si crainicul a mers înaintea lui timp de patruzeci de zile spun?nd ca (Jeshu din Nazaret) urmeaza sa fie împroscat cu pietre deoarece a practicat vrajitoria si a înselat si a dus în ratacire pe Israel. Oricine a cunoscut ceva pentru apararea lui a fost chemat sa vina si sa depuna marturie pentru el. Dar nu au gasit nimic în apararea lui si l-au spînzurat ?n Ajunul Pastilor” (Sanhedrin 43a “Ajunul Pastilor”). b) O alta sectiune din Talmud spune ca Rabby Simeon ben’ Azzai a scris despre Iisus: “Am gasit în Ierusalim un sul genealogic ?n care era notat ca Asa-si-asa este bastardul unei femei adultere” (Jeb. IV, 3-49a). Trebuie de remarcat ca parerea evreilor precum ca Iisus a fost un fiu nelegitim si ca era stapînit de un demon este prezenta si în Noul Testament (Marcu 3, 22; Ioan 8, 41). Spre deosebire de Talmud, Coranul ni-L prezinta pe Hristos ca “Isa ibn Maryam - Iisus fiul Mariei” (Sura Maria v. 20). În islam Hristos este considerat fiul fecioarei Maria, care a fost nascut prin cuvîntul creator al lui alah si care si-a încheiat deja misiunea. ?n concluzie, prin potrivirea marturiilor seculare despre Hristos abtinem urmatorul tablou: 1) Iisus Hristos a fost crucificat ?n timpul lui Pontiu Pilat. 2) Ucenicii Lui au marturisit ca El a înviat din morti dupa trei zile. 3) Liderii evrei L-au acuzat de vrajitorie si au crezut ca a fost nascut din adulter. 4) Crestinismul nu a putut fi tinut sub control si s-a rasp?ndit chiar si ?n Roma. 5) Nero si alti stapînitori romani au prigonit si au martiriat pe crestini. 6) Acesti crestini au refuzat sa accepte politeismul, au trait vieti dedicate învataturii lui Hristos si I s-au închinat Lui. Acest tablou este ?n perfecta armonie cu cel din Noul testament. De mentionat însa ca nici continutul Noului Testament, nici scopul scrierii lui nu a fost o apologie în apararea istoricitatii lui Hristos, ci o relatare a vietii lui traita în sfintenie si o expunere a învataturii Sale. ?n mod evident, autorii Noului Testament nu s-au g?ndit ca dupa zeci de secole, cuiva îi va veni ?n g?nd sa puna la îndoiala adevarul ca Iisus - personalitate centrala în istoria omenirii, a existat cu adevarat. (Noul Testament ne prezinta în acelasi timp o multime de evenimente istorice, sociale, religioase si astronomice care arata contextul în care a activat M?ntuitorul. Despre dovezile intrabiblice a istoricitatii persoanei Mîntuitorului, ?ntarite si de marturiile istoricilor bisericesti, într-un alt numar). Bibliografie: 1 Noul Testament 2 Prot. V. Zenicovski “Apologetica”, Paris 1957 3 Geisler Norman “Apologetica” 1976 4 Medowell Joch “Marturii care cer un verdict” 1972