CONŞTIINŢA MORALĂ

,,Ţinta poruncii este iubirea din inimă curată, din conştiinţă bună şi din credinţă nefăţarnică” (I Timotei 1,5) Discernământ – capacitatea de a acţiona cu înţelepciune, distingând binele de rău Conştiinţa morală – glasul lui Dumnezeu din om, glas care –l îndeamnă pe acesta la împlinirea legii morale. Conştiinţa morală are mai multe modalităţi de manifestare: - înainte de săvârşirea unei fapte – ne sfătuieşte - în timpul săvârşirii faptei – este un martor - după săvârşirea faptei – ne judecă Conştiinţa morală a fost pervertită prin păcatul strămoşesc, de aceea, conştiinţa morală se poate înfăţişa sub diferite forme: 1. Conştiinţa dreaptă (adevărată) - obligă pe om la săvârşirea unei fapte ori îl opreşte de la săvârşirea ei; 2. Conştiinţa rătăcită (falsă) – îndeamnă să facă ceea ce opreşte legea morală; 3. Conştiinţa sigură – oprirea faptelor rele; 4. Conştiinţa îndoielnică – conştiinţa care nu se poate decide între două fapte opuse; 5. Conştiinţa trează (deşteaptă) – se manifestă atunci când e gata să răspundă prompt şi imediat în orice ocazie; 6. Conştiinţa adormită – este nesimţitoare la toate călcările ce se aduc legii morale – conştiinţa laxă – laxismul; 7. Conştiinţa scrupuloasă – este conştiinţa stăpânită de frica de a nu călca legea morală, văzând în o seamă de fapte indiferente numai ocazii pentru păcat sau chiar păcate. 8. Conştiinţa fariseică – este, în aparenţă, o formă a conştiinţei scrupuloase. Admite păcate grele şi interzice abateri uşoare. Este foarte pretenţioasă când judecă pe alţii, dar e foarte îngăduitoare când se judecă pe sine. Sfinţii ne învaţă: ,,Să ne păzim conştiinţa din trei laturi: cu privire la Dumnezeu, cu privire la aproapele nostru şi cu privire la lucruri. Ne păzim conştiinţa cu privire la Dumnezeu când evităm diferite păcate. Ne păzim conştiinţa cu privire la aproapele nostru cănd nu-l întristăm, nu-l judecăm, defăimăm, supărăm sau îl împingem la fapte rele. Ne păzim conştiinţa cu privire la lucruri când nu distrugem sau deteriorăm lucruri materiale prin lipsă de grijă sau neglijenţă.” (***, Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos, culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem) Mântuitorul Iisus Hristos, deşi nu foloseşte cuvântul ,,conştiinţă”, vorbeşte totuşi de ,,lumina care este în tine” (Mt. 6,23), care nu trebuie să devină întuneric.