EVANGHELIA DUPA MATEI

Titlul: În originalul grec, Evanghelia poartă titlul: „Kata Mataion" - „după Matei". Autorul: Experienţa convertirii lui Matei ne este dată de el însuşi (Mat. 9:9-17). Numele lui cel vechi, „Levi, fiul lui Alfeu" (Marcu 2:14), este înlocuit cu „Matei" care tălmăcit înseamnă „darul lui Dumnezeu". Probabil că această poreclă i-a fost dată ca o amintire a harului pe care i l-a făcut Domnul Isus atunci cînd l-a chemat la Sine. Aduceţi-vă aminte că Matei şi-a deschis inima şi casa ca să-L găzduiască pe Domnul Isus. Nu numai atît, dar, aşa cum a remarcat un comentator, Matei şi-a luat cu sine şi pana atunci cînd a părăsit vama ca să-L urmeze pe Domnul. Mîinile lui care serviseră altădată înrobirea şi jaful, s-au dat în întregime lui Isus. Conţinutul cărţii: Nici una dintre cele 4 Evanghelii nu este o biografie în sensul modern al cuvîntului. De fapt, apostolul Ioan îşi exprimă îndoiala că o astfel de biografie ar fi posibil de întocmit vreodată: „Mai sînt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris" (Ioan 21:25). Matei îl prezintă pe Domnul Isus drept împăratul mesianic promis de Dumnezeu Israelului (Mat. 1:23; 2:2, 6; 3:17; 4:15-17; 21:5, 9; 22:44, 45; 26:64; 27:11, 27-37). Fiind obişnuit să ţină evidenţe sistematice, fostul vameş ne dă o cronică foarte ordonată a vieţii şi misiunii împărăteşti a Domnului Isus. Despre venirea împărăţiei a vorbit Ioan Botezătorul (Matei 3:1-2). Acelaşi mesaj l-a avut şi Domnul Isus în debutul misiunii Sale publice (Matei 4:23). Aceiaşi proclamaţie au fost trimişi să o facă şi cei 12 apostoli ai Domnului (Matei 10:1-7). Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Numirea „Împărăţia cerurilor" apare de 28 de ori în textul Evangheliei lui Matei şi niciodată în celelalte scrieri ale Noului Testament. Evanghelistul foloseşte 130 de citate din cărţile Vechiului Testament pentru a le dovedi evreilor că Isus Cristos este Mesia. Expresia: „ca să se împlinească ceea ce fusese vestit prin prooroci" este folosită de 9 ori de Matei şi nici ea nu mai apare în textul vreuneia dintre celelalte Evanghelii. Evanghelia lui Matei este singura în care este menţionat cuvîntul: „Biserică" (16:18; 18:17). Termenul grecesc folosit - eclesia - înseamnă „adunarea celor chemaţi afară cu un scop", „mulţimea celor puşi de o parte". În Vechiul Testament, Israel fusese „poporul ales al lui Dumnezeu". Situaţia aceasta începuse odată cu chemarea lui Avraam şi cu punerea lui deoparte (Gen 12:1; Deut. 7:6-8). De fapt, Ştefan numeşte naţiunea lui Israel chiar cu termenul de „Biserică" atunci cînd spune: „El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie..." (Fapte 7:38). Evreii fuseseră poporul „pus deoparte de Dumnezeu", în Noul Testament, Biserica nu mai este compusă numai din evrei. În această adunare nu se mai fac distincţii rasiale (Galat. 3:28). Din ea pot face parte şi evreii şi cei dintre neamuri. Chiar şi Matei, care scrie în mod special evreilor, are în Evanghelia lui elemente „universaliste" care îi includ şi pe cei dintre neamuri. Iată numai cîteva exemple: Magi din răsărit vin să se închine pruncului Isus (Matei 2:1-12), Domnul face minuni pentru cei dintre neamuri şi chiar îi laudă pentru credinţa lor (Matei 8:5-13; 15:21-28), împărăteasa din Şeba este lăudată pentru osteneala pe care a depus-o ca să vină să audă înţelepciunea dumnezeiască aşezată în Solomon (Matei 12:42). În ceasul hotărîtor al misiunii Sale, Domnul Isus se întoarce la o profeţie făcută despre neamuri (Matei 12:14-21), chiar şi în pildele pe care le dă, Isus arată că binecuvîntările refuzate de Israel vor fi împărţite neamurilor (Matei 22:8-10; 21:40-46), predica rostită pe Muntele Măslinilor promite că mesajul Evangheliei „va fi propovăduit în toată lumea, ca să slujească drept mărturie tuturor neamurilor" (Matei 24:14), iar împuternicirea dată ucenicilor după înviere este de a se duce să facă ucenici "din toate neamurile" (Matei 28:19-20). CUPRINSUL CĂRŢII I. APARIŢIA ÎMPĂRATULUI 1-10 A. Persoana Sa (cap. 1-4) B. Principiile Sale (cap. 5 - 7) C. Puterea Sa (cap. 8-10) (Notă: Anunţul caracteristic acestei perioade este: „Împărăţia cerurilor este aproape" (3:2; 4:17; 10:7) II. RĂSCOALĂ ÎMPOTRIVA LUI 11-13 A. Mesajul Său este respins (11:1-9) B. Lucrarea Lui este negată (11:20-30) C. Principiile Lui sînt respinse (12:1-21) D. Persoana Lui este atacată (12:22-50) E. Urmarea: Împărăţia devine o „taină" refuzată acelei generaţii (pildele Împărăţiei din cap. 13) III. RETRAGEREA ÎMPĂRATULUI 14 - 20 (Domnul părăseşte mulţimile pentru a petrece timpul împreună cu grupul restrîns al ucenicilor) A. Înainte de mărturisirea lui Petru (14:1 -16:12) B. Mărturisirea lui Petru (16:13-28) (Cea dintîi anunţare a Crucii -16:21) C. După mărturisirea lui Petru (17:1 - 20:34) (A doua anunţare a Crucii -17:22) (A treia anunţare a Crucii - 20:17-19) IV. LEPĂDAREA ÎMPĂRATULUI 21-27 („De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi...” 21:43) A. Prezentarea Lui însuşi ca Împărat (21:1-16) B. Înfruntarea cu conducătorii (21:17 - 23:39) C. Mesajul Său profetic (24 - 25) D. Suferinţele şi moartea Sa (26 - 27) V. ÎNVIEREA ÎMPĂRATULUI 28