Clasa a X-a. Respectul față de cele sfinte

Ce reprezintă sfinţii? Dar sfintele moaşte? Sfinţii sunt creştini sau persoane alese, care în timpul vieţii pământeşti s-au arătat plini de desăvârşire în viaţa religioasă şi morală şi care, după moarte duc o viaţă fericită în cer; Sfintele moaşte sunt rămăşiţele pământeşti făcătoare de minuni, ale unora dintre sfinţi. Noi le cinstim ca pe nişte obiecte în care Dumnezeu îşi arată toată puterea minunată a harului Său. Ce fel de cinstire li se cuvine sfinţilor? - Cinstirea ce li se cuvine sfinţilor este una relativă, numităvenerare, manifestată în sărbători închinate lor, biserici ridicate în cinstea lor, în slujbe de pomenire închinate lor. - Care este diferenţa dintre cinstirea sfinţilor şi cinstirea lui Dumnezeu? Sfinţilor li se cuvine o cinstire relativă numită venerare, pe când lui Dumnezeu i se cuvine o cinstire absolută, numităadorare. Pe sfinţi îi cinstim ca pe nişte mijlocitori ai noştri către Dumnezeu. Cinstindu-i pe sfinţi, cinstim în mod indirect pe Dumnezeu, Cel Care le-a dat acestora harul Său care îi ajută la desăvrşire. Care ar fi formele de cinstire aduse lui Dumnezeu şi sfinţilor? - Rugăciuni de laudă a lui Dumnezeu, de mulţumire, de pocăinţă, de cerere. - Instituirea de sărbători în cinstea sfinţilor - Invocarea numelor sfinţilor spre mijlocire şi ajutor - Zidirea de biserici care poartă numele sfinţilor sau a evenimentelor din istoria sfântă. - Adoptarea numelor de sfinţi ca nume de botez. - Cinstirea icoanelor şi a sfintelor moaşte - Aducerea de ofrande din roadele pământului… - Închinarea la moaştele sfinţilor e permisă? Da, deoarece sfintele moaşte nu sunt idoli sau zei ori asemănări ale lui Dumnezeu. Dacă însuşi Dumnezeu le proslăveşte prin puterea minunata pe care ce le-o dă atunci înseamnă că şi noi trebuie sa le cinstim, deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu, Care le-a dat putere, şi suntem datori să cinstim puterea dumnezeiască din ele, iar nu pe ele însele ca atare. Noi nu le ridicăm sfintelor moaşte biserici, cum făceau păgânii zeilor şi idolilor lor, ci pe locul descoperirii lor ridicăm biserici lui Dumnezeu şi proslăvim pe Dumnezeu prin ele. - Aţi putea să îmi daţi câteva exemple de sfinţi care au moaşte la noi în ţară şi unde anume? Sf. Cuv. Parascheva, Iaşi; Sf. Dimitrie Basarabov-Catedrala Patriarhală din Bucureşti… - Ce fel de obiecte de cult cunoaşteţi? Sfânta Cruce, Sfântul Potir, Sfântul Chivot de pe Sfânta Masă, Sfintele Icoane - faţă de acestea trebuie să manifestăm un respect deosebit, ele fiind în contact permanent cu Sfinţenia revărsată de Dumnezeu în Biserică. De ce cinstim sfintele icoane? - Noi cinstim de fapt Sfinţii reprezentaţi în ele, nu materia, lemnul, pictura respectivă. Cinstim de fapt prototipul pe care ele îl reprezintă, persoană care există în realitate. - Icoanele sun reprezentări sensibile ale lui Dumnezeu sau ale sfinţilor. - Icoanele au mai fost numite şi Biblia neştiutorilor de carte.Ele au deci un rol ajutător în rugăciunea credinciosului şi uneori îl ajută să înţeleagă sensuri ale învăţăturii creştine. Astfel, în Biserica Ortodoxă icoana are rol pedagogic, ea fiind rezultatul şi mijlocul răspândirii învăţăturii noastre despre Dumnezeu. - Dar cinstirea Sfintei Cruci are justificare? Noi trebuie să cinstim Sfânta Cruce cât se poate mai mult, deoarece Iisus Hristos a iubit Crucea şi a îmbrăţişat-o pe ea cu iubire şi a ars pe ea, ca pe un altar, păcatul nostru. Crucea arată ruşinea noastră, iar nu a Domnului; din partea Domnului arată iubire. Deci, gândul la ea ne face pe de o parte să ne ruşinăm şi să ne căim de păcatele noastre şi să luptăm împotriva lor, îmbrăţişând şi noi Crucea cum a îmbrăţişat-o Domnul. Iar pe de alta parte, să ne înduioşăm de dragostea Lui cu care ne-a mântuit prin Cruce din păcatele noastre şi să o slăvim. Desigur că obiectele care ne aduc întristare şi durere pentru pierderea unei persoane scumpe nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus numai întristare, ci şi bucurie şi mântuire. Căci ea n-a fost, cum socotesc unii, o simpla spânzurătoare, ci a fost altar de jertfă pe care s-a adus cea mai mare şi mai preţioasa jertfă cu putinţă, pentru mântuirea noastră.